GRINDÉI, grindeie, s. n. 1. Una dintre părțile componente ale plugului cu tracțiune animală, care leagă între ele toate celelalte elemente. 2. Grindă mică (fixată la o construcție de-a curmezișul și orizontal). ♦ Bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grindă + suf. -ei. Cf. bg. gredel, scr. gredelj.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRINDÉI s. (TEHN.) 1. talpă, (prin Mold.) pat. (~ la plug.) 2. fus, osie, (reg.) osiac, (prin Munt.) prisnel. (~ la axul roții de la moara cu apă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GRINDÉI s. v. ceafă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grindéi (obiect) s. n., pl. grindéie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
grindéi (pește) s. m., pl. grindéi, art. grindéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRINDÉL, grindei, s. m. Pește mic, asemănător cu țiparul, de culoare verde-gălbuie, cu pete mari, negre; molan (Nemachilus barbatulus). – Din săs. grendel (= germ. Grundel).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRINDÉI ~ie n. 1) Parte a plugului cu tracțiune animală, constând dintr-o bară de oțel, de care se fixează celelalte piese. 2) Fusul de la roata unei mori de apă. /grindă + suf. ~ei
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GRINDÉL ~i m. Pește dulcicol de talie medie, având forma asemănătoare cu a țiparului și culoarea verde-gălbuie, cu pete negre. /<germ. Grendel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GRINDÉL s. (IHT.; Noemacheilus barbatulus) molan, (reg.) brudă, moină, moiță, moleac, molete, molâu, moloi, morlaucă, popete, țoață, vârlan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grindél s. m., pl. grindéi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink