GROÁZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe); grozav, înfricoșător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GROÁZNIC adj. 1. înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, oribil, (înv. și pop.) spăimântător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimântos. (S-a întâmplat un lucru ~.) 2. v. îngrozitor. 3. v. cumplit. 4. v. atroce. 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimântător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
groáznic adj. m., pl. groáznici; f. sg. groáznică, pl. groáznice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GROÁZNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care provoacă groază; care înspăimântă; grozav; îngrozitor; înspăimântător; înfiorător; strașnic; sinistru. 2) și adverbial Care este neobișnuit; ieșit din comun; extrem de grozav. Un animal ~ de fioros. /<bulg. grozen
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink