GRÓHOT, grohote, s. n. (Reg.) Grohotiș. – Probabil formație onomatopeică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRÓHOT s. grohotiș. (Loc acoperit cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GRÓHOT s. v. grohăit, grohăitură, guițare, guițat, guițătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gróhot s. n., pl. gróhote
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRÓHOT ~e n. Grămadă de bucăți de rocă, formată la poalele munților și pantelor în urma sfărâmării stâncilor. /Din a grohoti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink