GROMÓVNIC, gromovnice, s. n. Carte populară cu caracter astrologic, care cuprinde preziceri asupra sorții omului și asupra stării timpului pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor în raport cu zodia în care ele se produc. – Din sl. gromovĩnŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
gromóvnic (gromóvnice), s. n. – Carte de astrologie, în care se prevedea viitorul pe baza cercetării tunetelor. – Var. gromolnic, gromornic. Sl. gromovĭnikŭ, de la gromŭ „tunet” (DAR; Scriban). Ultima var. indică o încrucișare cu ornic.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gromóvnic s. n., pl. gromóvnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GROMÓVNIC ~ce n. Carte populară conținând preziceri făcute pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor, în funcție de zodia în care se produc. /<sb. gromovinu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink