GROZĂVÍE, grozăvii, s. f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază; faptă, situație, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau ființă îngrozitoare. 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale; însușirea unui lucru cu deosebite calități; grozăvenie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite, ieșite din comun; grozăvenie. – Grozav + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GROZĂVÍE s. 1. monstruozitate, oroare, (pop.) grozăvenie, (înv. și reg.) strășnicie, (înv.) groznicie. (~ faptei sale.) 2. v. dezastru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GROZĂVÍE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, diformitate, duium, ferocitate, grămadă, hâdoșenie, mulțime, neîndurare, neomenie, poceală, potop, puhoi, puzderie, răutate, sălbăticie, sluțenie, sumedenie, urâciune, urâțenie, violență, vitregie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grozăvíe s. f., art. grozăvía, g.-d. art. grozăvíei; pl. grozăvíi, art. grozăvíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GROZĂVÍE ~i f. 1) Faptă, întâmplare sau vorbă îngrozitoare. 2) Ființă sau lucru (real ori închipuit) care provoacă groază. O ~ de ploaie. 3) Ființă sau lucru grozav. /grozav + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink