Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: grupa (verb tranzitiv) , grupare (substantiv feminin)   
GRUPÁRE, grupări, s. f. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRUPÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei. 2. Colectivitate unită prin idei, concepții sau interese comune; grup. ♦ (Mil.) Întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite sub o comandă unică în vederea unei misiuni de luptă. 3. Ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică. [< grupa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRUPÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) grupa. 2. grup de persoane unite prin idei, concepții, interese comune. ◊ (mil.) întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă. 3. ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică. (< grupa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GRUPÁRE s. 1. v. comasare. 2. v. categorie. 3. partidă, tabără, (înv.) parte, partid. (Fruntaș al grupării unioniste.) 4. v. structură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grupáre s. f., g.-d. art. grupării; pl. grupări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GRUPÁ ~éz tranz. 1) A face să se grupeze. 2) A împărți în grupuri; a clasifica. 3) (întreprinderi) A uni într-o singură unitate (în vederea obținerii unui randament mai mare); a comasa. /<fr. grouper
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE GRUPÁ mă ~éz intranz. 1) A se reuni într-un grup; a se aduna în grup. 2) A adera la o mișcare pe baza comunității de idei, de concepții sau scopuri. /<fr. grouper
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GRUPÁRE ~ări f. 1) v. A GRUPA. 2) Asociație bazată pe idei, concepții, scopuri sau pe activitate comună; grup. /v. a (se) grupa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GRUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) forma în grupuri. [< fr. grouper].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRUPÁ vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< fr. grouper)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GRUPÁ vb. 1. v. aranja. 2. v. asocia. 3. v. comasa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grupá vb., ind. prez. 1 sg. grupéz, 3 sg. și pl. grupeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)