GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRĂITÓR1, grăitori, s. m. (Reg.) Vornicel. – Din grăi + suf. -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
GRĂITÓR2, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Convingător, elocvent, concludent. – Din grăi + suf. -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
GRĂITÓR adj. v. convingător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GRĂITÓR s. v. pețitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grăitór adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRĂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care grăiește; cu facultatea de a grăi. Papagal ~. 2) Care constituie o dovadă serioasă; vorbitor de la sine; semnificativ. /a grăi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink