GRĂMĂTÍC, grămătici, s. m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRĂMĂTÍC s. v. diac.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GRĂMĂTÍC s. v. cântăreț, dascăl, diac, pa-racliser, psalt, țârcovnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grămătíc (grămătíci), s. m. – Secretar, scriitor de cancelarie. – Mr. grămătic. Ngr. γραμματιϰός (Murnu 27), cf. bg. gramatik. Sec. XVI., înv. – Der. gramatică, s. f. (ansamblu de reguli cu privire la modificarea cuvintelor), din ngr. γραμματιϰή (sec. XVII); gramatical, adj., din fr.; gramaticesc, adj. (gramatical), sec. XVII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
grămătíc (scrib; dascăl) s. m., pl. grămătíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRĂMĂTÍC ~ci m. (în evul mediu) Slujbaș la cancelaria domnească însărcinat cu scrierea uricelor; diac; uricar. /<ngr. grammatikós
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink