GRĂNICÉR, grăniceri, s. m. Militar instruit pentru pază la granița unei țări; cordonaș. – Graniță + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRĂNICÉR s. 1. (MIL.) (înv.) cordonaș, strajă, (turcism înv.) ghiumurluc. (~ la hotare.) 2. (IST.) plăieș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grănicér s. m., pl. grănicéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRĂNICÉR ~i m. Militar care are misiunea de a păzi și a apăra hotarele unui stat. /graniță + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink