GRĂUNCIÓR, grăuncioare, s. n. Diminutiv al lui grăunte. [Pr.: gră-un-] – Grăunte + suf. -cior.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
grăunciór s. n. (sil. -cior), pl. grăuncioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink