GRĂÚNTE, grăunți, s. m. 1. Sămânța unor plante, mai ales a cerealelor; bob1, boabă. ◊ Expr. Cât un grăunte de muștar = foarte mic. 2. Mic obiect asemănător cu un grăunte (1), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr-un obiect mai mare. Grăunte de sare. 3. Cristal metalic de formă neregulată care rezultă dintr-un cristal elementar în urma solidificării sau a tratamentelor termice. [Var.: grăúnț s. n., grăúnță s. f.] – Refăcut din pl. grăunți (< lat. *granuceum).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRĂÚNTE s. 1. v. bob. 2. (CHIM.) grăunte cristalin = cristalit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GRĂÚNTE s. v. mișină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grăúnte s. m., pl. grăúnți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRĂÚNTE ~ți m. 1) Sămânță a unor plante, în special a cerealelor; bob. ◊ Cât un ~ de muștar foarte mic. 2) și fig. Părticică din ceva. ~ de nisip. ~ de adevăr. /<lat. granuceum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink