GUGUȘTIÚC, guguștiuci, s. m. Specie de turturea de culoare cenușie-brună pe spate și pe pântece, cu o dungă neagră pe gât (Streptopelia decaocto). ◊ (Fam.) Epitet dat unei persoane naive, ușor de înșelat. – Din bg. guguštuk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GUGUȘTIÚC s. (ORNIT.; Streptopelia decaocto) (reg.) porumbel-turcesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
guguștiúc s. m., pl. guguștiúci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GUGUȘTIÚC ~ci m. 1) Pasăre asemănătoare cu porumbelul sălbatic, având penaj cenușiu-brun, cu o dungă neagră pe gât, care trăiește în preajma așezărilor omenești. 2) fig. fam. Om naiv și bleg. /<bulg. guguštuk
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink