Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: guiț , guița (verb)   
GUÍȚ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul scos de porci; coviț. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GUIȚ interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a imita sunetul produs de porc). /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GUÍȚ interj. groh!, (Mold. și Bucov.) coviț! (Porcul face: ~!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
guíț interj. – Imită strigătul porcului. Creație expresivă, cf. coviț.Der. guița, vb. (despre porci, a scoate strigăte), cf. bg. gucam (după Conev 57, din bg. kviči); guițătură, s. f. (guițat). După cum g(r)unguni, gurlui, gunguri înseamnă totodată „a guița” și „a gînguri”, această rădăcină expresivă trebuie să reunească ambele sensuri, cf. guț, s. m. (porumbel).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
guiț interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GUIȚÁ, pers. 3 guíță, vb. I. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate strigăte caracteristice speciei; a covița. [Pr.: gu-i-] – Din guiț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GUIȚÁ pers. 3 guíță intranz. (despre porci) A scoate sunete repetate, prelungi și ascuțite, caracteristice speciei; a face „guiț-guiț”. /Din guiț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GUIȚÁ vb. v. grohăi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
guițá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. guíță
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
covíț (est), interj. care arată strigătu porculuĭ saŭ purceluluĭ nemulțămit [!] (legat, lovit ș. a.). – În nord cuvíț, în vest guíț.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
covițăĭésc v. intr. (d. coviț, rudă cu vsl. kvičuti, bg. kvicý și gucam, sîrb. kvičati, [kvocati, a cloncăni], rus. kvičátĭ, ceh. kvičeti, kovičeti; alb. kuis, ngr. koizo; germ. quieken, quieksen, id. Bern.). Est. Țip de nemulțămire [!], vorbind de porc orĭ de purcel. – În nord cuvíț, în vest guíț, a -țá. V. grohăĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)