Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: guma (verb tranzitiv) , gumă (substantiv feminin)   
GÚMĂ, gume, s. f. 1. Substanță vâscoasă, secretată de unele plante sau obținută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, folosită în industrie. ◊ Gumă arabică. 2. (Pop.) Șiret elastic sau fâșie elastică fabricate din gumă (1); elastic. 3. Mic obiect de cauciuc folosit la ștergerea urmelor de creion sau de cerneală de pe hârtie; radieră. 4. (În sintagma) Gumă de mestecat = pastă de mestecat, aromatizată, obținută din gumă (1). – După fr. gomme, it. gomma. Cf. lat. gummi, germ. Gummi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÚMĂ s.f. 1. Cauciuc. ♦ Bucățică de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră. 2. Gumă arabică = lichid cleios secretat de unele specii de salcâm exotic sau obținut pe cale sintetică, întrebuințat la lipit, în apretura textilă etc. [< lat. gummis, cf. germ. Gummi, fr. gomme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GÚMĂ s. f. 1. substanță vâscoasă secretată de unele plante sau obținută sintetic, care se întărește în contact cu aerul. 2. bucățică de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră. ♦ ~ de mestecat = bomboană din gumă (1), cu o glazură dulce, care se mestecă în gură. (după fr. gomme, it. gomma, lat. gummi)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GÚMĂ s. 1. radieră, (fam.) rașpă. (Șterge cu ~ un cuvânt scris.) 2. gumă de mestecat = (englezism) chewing-gum.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GÚMĂ s. v. elastic, gumilastic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gúmă (gúme), s. f.1. Substanță vîscoasă folosită în industrie. – 2. Radieră. – Var. gomă. Lat. (germ.) gummi (sec. XIX). – Var., din fr. gomme, este înv. cu uzul său general, și se păstrează cu sensul de „afectare, pedanterie”, de asemenea propriu fr.Der. gomos, s. m., din fr. gommeux; guma, vb., din fr. gommer; gumos, adj., din fr.; gumilastic, s. n. (cauciuc), din ngr. γόμμαλάστιχα.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gúmă s. f., g.-d. art. gúmei; pl. gúme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GUMÁ, gumez, vb. I. Tranz. A aplica un strat de gumă (1) sau de cauciuc pe suprafața unui obiect. ♦ A aplica un strat de clei, lipici etc. pe dosul unei etichete, unei mărci poștale etc., în vederea lipirii acestora pe ceva. – Din gumă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GUMÁ ~éz tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire de gumă. 2) (etichete, mărci poștale, timbre etc.) A trata cu clei în vederea lipirii. /Din gumă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GÚMĂ ~e f. 1) Substanță rășinoasă secretată de unele plante sau obținută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, și folosită în industrie. ◊ ~ arabică substanță vâscoasă și lipicioasă secretată de unele plante (în special de un salcâm exotic) și folosită pentru lipit; clei. 2) Material foarte elastic și rezistent obținut din latexul unor plante sau fabricat pe cale sintetică, având diverse întrebuințări (la confecționarea anvelopelor, a benzilor elastice etc.); cauciuc. 3) Fâșie sau șiret elastic confecționat dintr-un asemenea material. Ciorapi cu ~. 4) Obiect mic, de diferite forme și culori, confecționat din cauciuc și folosit pentru ștergerea celor scrise (cu creionul sau cu cerneală) pe hârtie; radieră. [G.-D. gumei] /<lat. gummi, fr. gomme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GUMÁ vb. I. tr. 1. A întinde un strat de cauciuc pe un obiect. 2. A aplica un strat de clei pe spatele unei etichete, al unei mărci poștale etc. [Cf. fr. gommer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GUMÁ vb. tr. 1. a aplica un strat de gumă sau de cauciuc pe suprafața unui obiect. 2. a aplica un strat de clei, de lipici, pe dosul unei etichete, mărci poștale etc. (după fr. gommer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
gumá vb., ind. prez. 1 sg. guméz, 3 sg. și pl. gumeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)