Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: gunoi (verb tranzitiv) , gunoit (adjectiv)   
GUNOÍT1 s. n. Faptul de a (se) gunoi2; gunoire. – V. gunoi2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GUNOÍT2, -Ă, gunoiți, -te, adj. (Despre terenuri, pământuri agricole) Care este îngrășat cu gunoi1. – V. gunoi2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GUNOÍT s. v. gunoire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gunoít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GUNÓI1, gunoaie, s. n. 1. (La sg. cu sens colectiv) Resturi murdare sau netrebuincioase care se aruncă. 2. Baligă amestecată cu paiele care au servit vitelor drept așternut, întrebuințată ca îngrășământ agricol organic. 3. Fir de pai, scamă, murdărie etc. care se depune pe haine, care cade în lichide etc. 4. Epitet dat unui om de nimic; lepădătură. – Din sl. gnoĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GUNOÍ2, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrășa pământul cu gunoi1 (2). 2. Tranz. și refl. (Despre păsări) A-și depune excrementele (murdărind ceva). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). – Din gunoi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GUNOÍ ~iésc tranz. 1) (pământ cultivat) A îngrășa cu gunoi de grajd. 2) (despre păsări) A murdări cu găinaț. /Din gunoi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GUNÓI ~oáie n. 1) Resturi murdare sau inutile, care se aruncă. ◊ A (nu) scoate ~oiul din casă a (nu) vorbi în prezența unor persoane străine despre lucruri compromițătoare din familie sau din colectiv. A-i sta cuiva ca ~oiul în ochi a supăra pe cineva. 2) Băligar care este folosit ca îngrășământ agricol. 3) fig. depr. Om de nimic; persoană degradată; lepădătură. /<sl. gnoi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GÂNDAC DE GUNÓI s. v. băligar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GUNÓI s. 1. impuritate, murdărie, necurățenie, (prin Ban. și Transilv.) bucluc, (Mold. și Transilv.) goz, (prin Olt.) smian, (prin Bucov. și Transilv.) șteah, (înv.) șterc. (Se strânsese mult ~.) 2. v. băligar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GUNÓI s. v. lepădătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gunói (-oáie), s. n.1. Baligă. – 2. Murdărie. – 3. Resturi, rămășițe. – Megl. gnoi. Sl. gnoi (Miklosich, Lexicon, 131; Cihac, II, 131; Conev 71), cf. bg. gnoj.Der. gunoi, vb. (a murdări, a face baligă; a îngrășa pămîntul; refl., a putrezi, a se strica), cf. sl., bg. gnojiti; îngunoi, vb. (Mold., a îngrășa pămîntul); gunoier, s. m. (persoană care ridică gunoiul); gunoios, adj. (murdar, plin de jeg); gunoiște, s. f. (băligar), din sl. gnoiste. Mag. ganaj pare a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 404).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gunói s. n., pl. gunoáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
gunoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gunoiésc, imperf. 3 sg. gunoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. gunoiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)