GURALÍV, -Ă, guralivi, -e, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. [Var.: (reg.) guralíu, -íe adj.] – Din bg. govorliv (după gură).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GURALÍV s., adj. v. flecar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Guraliv ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, închis
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
guralív adj. m., s. m., pl. guralívi; f. sg. guralívă, pl. guralíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GURALÍV ~ă (~i, ~e) și substantival Care vorbește mult; bun de gură; gureș. /<bulg. govorliv
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink