gurár, gurári, s.m. n. (reg.) 1. lucrător la intrarea în ocnă. 2. astupătoare la gura cuptorului. 3. partea războiului de țesut în care se prinde urzeala. 4. bubă în gură.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
gurár s. m., pl. gurári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GURÁR ~e n. reg. Capac cu care se astupă gura unui cuptor. /gură + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink