GÚRNĂ, gurne, s. f. (Mar.) Parte curbă a carenei care leagă fundul cu pereții verticali ai unei nave. – Cf. engl. gurney.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÚRNĂ s. f. parte curbată a carenei unei nave, care leagă fundul cu pereții verticali. (< engl. gurney)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
gúrnă, gúrne, s.f. (pop.) urnă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
gúrnă s. f., g.-d. art. gúrnei; pl. gúrne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink