GUSÉU, guseuri, s. n. (Constr.) Placă de oțel care servește la prinderea barelor ce se unesc într-un nod al unei grinzi. – Din fr. gousset.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GUSÉU s.n. Placă de oțel care servește la alcătuirea nodurilor unei grinzi cu zăbrele. [< fr. gousset].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GUSÉU s. n. placă de metal care asigură legătura barelor ce se unesc într-un nod al unei grinzi, al unei ferme2 etc.; brachet. (< fr. gousset)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
guséu s. n., art. guséul; pl. guséuri/gusée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink