GUTURÁL, -Ă, guturali, -e, adj. 1. (Despre sunete sau voce) Care este emis din fundul gâtului. 2. (Despre consoane) Velar. ◊ (Substantivat, f.) Consoana „k” este o guturală. – Din fr. guttural.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GUTURÁL, -Ă adj. 1. (Despre sunete vorbite, voce) Emis din fundul gâtului. 2. (Fon.; despre consoane) Velar. [< fr. guttural].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GUTURÁL, -Ă adj. 1. (despre sunete pronunțate sau voce) emis din fundul gâtului. 2. (despre consoane) velar. (< fr. guttural)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GUTURÁL adj. v. velar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
guturál adj. m., pl. guturáli; f. sg. guturálă, pl. guturále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GUTURÁL ~ă (~i, ~e) 1) (despre voce sau despre sunete) Care este produs în partea posterioară a gâtului; din partea posterioară a gâtului. 2) (despre consoane) Care se articulează prin apropierea limbii de vălul palatin; velar. /<fr. gutural
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink