Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
GÚTĂ1 s. f. 1. Boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulații, care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente; podagră. 2. (Reg.) Apoplexie; paralizie. – (1) Din fr. goutte, (2) lat. gutta „picătură”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÚTĂ2, gute, s. f. Fir subțire din material plastic, de care se leagă cârligul undiței. – Din engl. gut.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÚTĂ1 s.f. Boală provocată prin depunerea acidului uric la încheieturi și manifestată prin umflături dureroase ale acestora; podagră. [< fr. goutte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GÚTĂ2 s.f. 1. (Farm.) Picătură de lichid care se scurge dintr-un flacon. 2. Ornament în formă de picătură de lichid a antablamentului ordinului doric. [< fr. goutte, cf. lat. gutta – picătură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GÚTĂ3 s.f. Fir confecționat din fibre sintetice de care se leagă cârligul undiței. [< engl. gutta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GÚTĂ1 s. f. boală de nutriție provocată prin depunerea sărurilor acidului uric la încheieturi și prin umflături dureroase ale acestora; podagră. (< fr. goutte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GÚTĂ2 s. f. 1. (farm.) picătură de lichid care se scurge dintr-un flacon. 2. ornament al antablamentului ordinului doric având această formă. (< fr. goutte, lat. gutta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GÚTĂ3 s. f. fir confecționat din fibre sintetice, de care se leagă cârligul undiței. (< engl. gut)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GÚTĂ s. (MED.) podagră, (Transilv.) șui, (înv.) podalghie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GÚTĂ s. v. apoplexie, ictus apoplectic, paralizie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gútă (gúte), s. f.1. (Banat) Picătură, cantitate mică. – 2. (Trans.) Paralizie. – 3. Boală manifestată prin umflături ale articulațiilor. Lat. gŭtta (Pușcariu 750; REW 3928; DAR). Ultimul uz este neol.; pentru cel de al doilea, cf. sb., cr., slov., mag., rut. gota „paralizie” (Cihac, II, 132); totuși, DAR crede că acest sens s-a putut dezvolta în cadrul limbii rom.Der. gutos, adj. (care are gută).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gútă (med. ) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
gútă (fir subțire de material plastic) s. f., pl. gúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÚTĂ1 f. Boală cronică provocată de dereglarea metabolismului și manifestată prin crize dureroase articulare; podagră. /<fr. goutte, lat. gutta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GÚTĂ2 ~e f. Fir confecționat din fibre sintetice de care se leagă cârligul undiței. /<engl. gut
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)