GÂTLÁN, gâtlane, s. n., GÂTLÁN, -Ă, gâtlani, -e, adj. 1. S. n. (înv. și reg.) Gât (1). 2. Adj. (în sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul din capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÂTLÁN s. v. bâtlan, gât, grumaz, stârc cenușiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gâtlán s. n. (sil. -tlan), pl. gâtláne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÂTLÁN ~e n. înv. reg. (la om și la animale) Parte a corpului care unește capul cu trunchiul; gât. /<sl. glutu + suf. ~an
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink