GĂGĂÚȚĂ, găgăuți, -e, s. m. și f. Persoană prostănacă, toantă. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GĂGĂÚȚĂ adj. invar., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
găgăúță s.m. f. (reg.) 1. om prostănac, redus, tont, nerod, neghiob. 2. om gângav, peltic.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
găgăúță (femeie prostănacă) s. f., g.-d. art. găgăúței; pl. găgăúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
găgăúță (bărbat prostănac) s. m., pl. găgăúți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GĂGĂÚȚĂ ~i m. Om care vădește lipsă de caracter sau de inteligență; bărbat prostănac. /cf. găgăuz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink