GĂLBEÁZĂ, gălbeze, s. f. 1. Vierme parazit care trăiește în căile biliare ale ovinelor și bovinelor (Fasciola hepatica). 2. Boală de ficat a ovinelor și a bovinelor, provocată de gălbează (1). 3. Numele a patru specii de plante parazite din familia cucutei: a) Cuscuta trifolii; b) torțel (Cuscuta campestris); c) torțel (Cuscuta epithymum); d) torțel (Cuscuta europea). – Cf. alb. kël'bazë, gël'bazë.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GĂLBEÁZĂ s. 1. v. fascioloză. 2. v. torțel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gălbeáză (gălbéze), s. f. – 1. Boală a ovinelor. – 2. Plantă (Marchetia polymorpha). – Var. călbează. Mr. gălbadză. Lat. clāvĕlla, cu metateza *calvella › *călbea și cu suf. -ză, cf. fr. clavelée „boală, dropică”, it. chiavello (Battisti, II, 896). Compunerea cu -ză este curentă în rom., cf. cinteză, pupăză, spetează, sfîrlează, etc. Schimbarea c › g, care apare frecvent la inițială, pare a indica o confuzie cu galben. În sfîrșit, numele plantei se datorează întrebuințării ei în medicina populară cf. sp. hepatica. Se consideră în general că etimonul cuvîntului este alb. gëljbazë sau këljbazë (Cihac, II, 717; Meyer 222; Pușcariu 696; Philippide, I, 256 și II, 702; Pascu, II, 220; DAR; Capidan, Raporturile, 530; Candrea; Scriban; Rosetti, II, 113); însă alb. nu a fost explicat pînă în prezent și rezultatul lui pare a indica un împrumut din rom. În aceeași situație se află ngr. ϰαλμπάτσα (Meyer, Neugr. St., II, 75; Murnu, Lehnwörter, 26), și săs. galbiaze. Legătura cu chelbe, sugerată de DAR, nu este evidentă. Pentru Lahovary 327, este vorba de un cuvînt anterior indoeurop. Der. gălbeji (var. gălbezi, călbeji, călbezi, îngălbeji), vb. (a se înbolnăvi de dropică; a deveni palid, a se îngălbeni), în al cărui al doilea sens a intervenit o încrucișare cu galben; gălbenos (var. gălbăjos, gălbăcios, călbejos), adj. (bolnav de dropică; palid, galben); gălbejoasă (var. gălbejeală), s. f. (gălbeneală); gălbășoară s. f. (plantă, Lysimachia vulgaris). După Scriban, der. s-ar explica mai bine plecînd de la galben, cu schimbare de suf. galbĭnus › galbĭdus; însă această ipoteză nu pare corectă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gălbeáză s. f., g.-d. art. gălbézei; pl. gălbéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GĂLBEÁZĂ ~éze f. 1) (la erbivore, mai ales la oi) Boală a ficatului provocată de un parazit. 2) Vierme parazit care trăiește în căile biliare ale erbivorelor și provoacă această boală. /Cuv. autoht.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink