GĂMĂLÍE, gămălii, s. f. Parte îngroșată în formă de sferă mică de la capătul unui ac, al unui chibrit etc. – Din magh. gomoly.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GĂMĂLÍE s. măciulie, (reg.) căciulie. (~ de ac, de chibrit.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gămălíe (gămălíi), s. f. – 1. Cocoloș, bulgăre, bulb. – 2. Parte îngroșată în formă de sferă mică la capătul unui ac sau cui. – 3. (Arg.) Cap, minte, dovleac. Sb., slov., cr. gomolj „bulb” (Cihac, II, 144; Berneker 326; DAR), cf. mag. gomoly(a); „cocoloș”, poate aflat și în legătură cu mag. gömböly „ac cu gămălie”. Este dublet al lui măgălie, s. f. (Trans. și Mold., capsulă de mac), cu metateză, poate sub influența lui măciulie.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gămălíe s. f., art. gămălía, g.-d. art. gămălíei; pl. gămălíi, art. gămălíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GĂMĂLÍE ~i f. Capăt îngroșat, de formă sferică, al unor obiecte; măciulie. Cui cu ~. ~a chibritului. /<ung. gomoly
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink