Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: hârâitoare (substantiv feminin) , hârâitor (adjectiv)   
HÂRÂITOÁRE, hârâitori, s. f.V. hârâitor (2) [DEX'98]
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÂRÂITOÁRE s. scârțâitoare. (~ pentru speriat păsările.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hârâitoáre s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., HÂRÂITOÁRE, hârâitori, s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÂRÂITÓR adj. hârâit, răgușit, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)