Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
HÂRTÓP, hârtoape (hârtopuri), s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Var.: (pop.) vârtóp s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÂRTÓP ~oápe n. 1) Adâncitură mare în pământ. 2) Loc înfundat între dealuri cu pante abrupte. /<sl. vrutupu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
hârtóp, hârtoápe, s.n. (reg.) 1. vizuină, bârlog, grotă. 2. râpă, ponor, crăpătură. 3. groapă adâncă cu apă, afundătură; mlaștină. 4. (la pl.) gropi cu noroi și apă pe un drum de țară, în care se înfundă roata căruței. 5. poiană pe o coastă de deal.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
hârtóp s. n., pl. hârtoápe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
hîrtóp (hârtoápe), s. n.1. Peșteră. – 2. Rîpă, groapă. – 3. Adîncitură; groapă pe un drum. – Var. hîrtoapă, vîrtop, vîrtoapă, hotrop, hotroapă. Mr. vîrtoapi. Sl. vrŭtŭpŭ (Cihac, II, 450; DAR), cf. bg. vărtop, sb., cr., slov., ceh. vertep.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)