Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
HÂRZÓB, hârzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, (a fi) mândru, îngâmfat. A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care odinioară servea de scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din cetină de brad, în care se păstrează unii pești. – Din bg. vărzop „legătură”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÂRZÓB ~oábe n. 1) Frânghie groasă și rezistentă, folosită la coborârea sau ridicarea greutăților din adâncimi. 2) Coșuleț împletit din crengi de cetină, în care se păstrează peștele afumat. 3) Instalație rudimentară care servește la coborârea în fântână. /<bulg. vărzop
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
hârzób, hârzoábe, s.n. (reg.) 1. funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime; vârtej. 2. ladă care odinioară servea de scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. coșuleț din cetină de brad în care se păstrează unii pești. 4. policandru. 5. cerc de lemn de care se prinde un săculeț prin care se strecoară zerul (folosit de ciobani). 6. paneraș făcut din cetină de brad în care se usucă peștele. 7. excrescență în vârful coarnelor de cerb; ploscuță. 8. băț despicat în vârf cu care se dau merele jos din pom.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
hârzób s. n., pl. hârzoábe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
hîrzób (hârzoábe), s. n.1. Funie, legătură. – 2. Cabestan. – 3. Candelabru de biserică. – 4. Tipar de brînză. – 5. Coșuleț, mai ales cel care se păstrează atîrnat, pentru a usca păstrăvi. – 6. (Trans.) Patină. Mr. vurzom. Bg. vărzop „legătură” (Cihac, II, 136; Tiktin). Se spune, în general, despre toate obiectele care atîrnă de o legătură. – Der. hîrzoabă, s. f. (sanda uzată); înhîrzobat, adj. (prevăzut cu patine).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)