Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: hăcui (verb tranzitiv) , hăcuire (substantiv feminin)   
HĂCUÍRE, hăcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a hăcui și rezultatul ei. – V. hăcui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HĂCUÍRE s. v. ciopârțire, sfârtecare, sfâșiere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hăcuíre s. f., g.-d. art. hăcuírii; pl. hăcuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HĂCUÍ, hăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia în bucăți (mici); a toca mărunt; a sfârteca, a ciopârți. – Din germ. hacken.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A HĂCUÍ ~iésc tranz. pop. (mai ales legume) A tăia în bucăți (mici); a tăia mărunt. /<germ. hacken
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HĂCUÍ vb. v. ciopârți, mărunți, sfârteca, sfâșia, toca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hăcuí (-uésc, hăcuít), vb. – A tăia în bucăți, a sfîrteca, a toca. Origine incertă. Pare a fi germ. hacken; trebuie să fi intrat însă în rom. pe o filieră sl., care nu este cunoscută. Sec. XVII, astăzi în Mold. și Bucov.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hăcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăcuiésc; imperf. 3 sg. hăcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăcuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)