Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
HĂMĂÍT, hămăituri, s. n. Lătrat, hămăială, hămăitură. – V. hămăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HĂMĂÍT s. v. lătrat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hămăít s. n., pl. hămăíturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HĂMĂÍ, pers. 3 hắmăie (hămăiește), vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra. [Var.: hâmâí vb. IV] – Ham1 + suf. -ăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A HĂMĂÍ pers. 3 hămăie intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a face „ham-ham”; a lătra. 2) fig. fam. peior. (despre oameni) A vorbi mult (pe un ton de ceartă); a lătra. /ham + suf. ~ăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HĂMĂÍT ~uri n. 1) v. A HĂMĂI. 2) Strigăt caracteristic speciei, scos mai ales de câini; lătrat. /v. a hămăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HĂMĂÍ vb. v. lătra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hămăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. hămăie, imperf. 3 sg. hămăiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)