HABITÁCLU, habitacle (habitacluri), s. n. 1. Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola. 2. Spațiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poștă etc.). – Din fr. habitacle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HABITÁCLU s.n. 1. Locaș special al busolei pe o navă. 2. Spațiu amenajat într-o aeronavă pentru echipaj, călători, poștă etc. [Pl. -le, -luri. Var. abitaclu s.n. / < fr. habitacle, cf. it. abitacolo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HABITÁCLU s. n. 1. locaș special al compasului pe o navă. 2. spațiu amenajat într-o aeronavă sau într-o mașină pentru echipaj, călători, poștă etc. 3. cască de metal pentru scafandri grei. (< fr. habitacle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
habitáclu s. n. (sil. -clu), art. habitáclul; pl. habitácle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
habitáclu (habitáglu) s. n., pl. habitacle (habitagle) / habitacluri (habitagluri)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
HABITÁCLU ~e n. Spațiu amenajat pe o aeronavă pentru echipaj, călători, poștă etc. /<fr. habitacle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink