Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
HÁCHIȚĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
háchiță (-țe), s. f. – (Mold.) Capriciu, chef, toane, încăpățînare. Origine necunoscută.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
háchiță s. f., pl. háchițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HÁCHIȚE (HACHÍȚE) s. f. pl. (În expr.) A avea hachițe sau a-l apuca (pe cineva), a-i veni (cuiva) hachițele = a avea toane, capricii, istericale. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÁCHIȚĂ ~e f. Dorință sau atitudine neașteptată, trecătoare (și neobișnuită); taină; capriciu. Asta-i ~a ta.A avea ~e (a-l apuca (pe cineva) ~ele sau a-i veni ~ele) a) a deveni capricios; b) a avea o criză de isterie. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HACHÍȚE s. f. pl. 1. (În expr.) A avea hachițe (a-l apuca pe cineva sau a-i veni cuiva hachițele) = a avea toane, capricii, istericale. 2. Chichițe, nod în papură. [Acc. și: háchițe]
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)