Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
HÁDES s. n. (Livr.) Infern. – Din fr. hadès.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÁDES s.n. (Liv.) Infern (în mitologia greco-romană). [< fr., lat. Hades – zeul infernului la greci].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HÁDES s. n. (mit.) infern. (< fr. hadés)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Hádes (infern) s. pr. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HADES (în mitologia greacă), zeu al Infernului. Fiul al lui Cronos și al Rheei, frate cu Zeus, Poseidon ș.a. Stăpânul împărăției subpământene a morților. Casca pe care o primise în dar de la Ciclopi îl făcea invizibil. Adesea identificat cu Pluton („cel ce oferă bogății”); este reprezentat ținând în mână cornul abundenței.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
Hades (sau Pluto), zeul împărăției subpămîntene, fiul lui Cronus și al Rheei. Ca și ceilalți frați ai săi, cînd s-a născut, Hades a fost înghițit de tatăl său, apoi dat afară (v. și Cronus). Mai tîrziu a participat la lupta dusă de olimpieni împotriva titanilor. Cînd s-a făcut împărțirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon – Marea, iar lui Hades – Lumea subpămînteană. Hades sălășluia în împărăția umbrelor, pe care o cîrmuia alături de soția sa, Persephone (în legătură cu răpirea Persephonei v. și Demeter). El nu îngăduia nimănui, o dată ajuns acolo, să mai vadă lumina zilei. Cînd Heracles a trecut hotarele Infernului s-a lovit de împotrivirea lui Hades, pe care l-a rănit cu o săgeată, silindu-l să se refugieze în Olympus. Numele lui Hades era evitat de cei vechi, care se fereau să-l pronunțe, socotundu-l aducător de nenorociri. De cele mai adeseori el era invocat sub numele de Pluto („Zeul cel bogat”), aluzie la bogățiile nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pămîntului.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)