Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
HAIMANÁ, haimanale, s. f. Om de nimic, fără căpătâi, derbedeu, vagabond. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla haimana = a umbla fără rost, a hoinări, a vagabonda. – Din tc. haymana.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HAIMANÁ ~le f. pop. Persoană fără o ocupație bine definită; om fără rost; derbedeu; jarcalete. /<turc. haymana
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HAIMANÁ s. v. derbedeu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
haimaná (haimanále), s. f. – Vagabond, om de nimic, golan. Tc. haymana (Röesler 606; Löbel 246; Șeineanu, II, 196; Lokotsch 783; Iogu, GS, IV, 385), cf. alb. haymana, sb. ajmana.Der. haimanalîc, s. n. (vagabondaj).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
haimaná s. f., art. haimanáua, g.-d. art. haimanálei; pl. haimanále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HAIMANALELE v. I.L. Caragiale.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)