Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: hain (adjectiv) , haini (verb) , hăini (verb)   
HAINÍ, hainesc, vb. IV. Refl. 1. A pribegi; p. ext. a se înstrăina. 2. A deveni hain, rău, necruțător; a se înrăi. [Pr.: ha-i-.Var.: hăiní vb. IV] – Din hain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HAINÍ vb. v. trăda, vinde.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hainí vb. (sil. ha-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hainésc, imperf. 3 sg. haineá; conj. prez. 3 sg. și pl. haineáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HAÍN, -Ă, haini, -e, adj. 1. Rău la inimă, fără milă, crud, hapsân, câinos. 2. (Înv.) Trădător, sperjur, necredincios. – Din tc. hain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HĂINÍ, hăinesc, vb. IV. Refl. V. haini.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE HAINÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni hain; a se înrăi. 2) înv. A pleca, părăsind locurile natale. 3) înv. A-și călca jurământul. /Din hain
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HAÍN ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă lipsă de milă; rău la inimă; fără milă; câinos; crud; hapsân. 2) înv. Care și-a călcat legământul dat. [Sil. ha-in] /<turc. hăin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HAÍN adj. v. trădător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
HAÍN adj., adv., s. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj., s. v. afurisit. 3. adj. v. crud.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Hain ≠ milos, milostiv
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
haín (haínă), adj.1. (Înv.) Trădător, necredincios. – 2. Perfid, rău la inimă, hapsîn. – Mr. hăin. Tc. hayin (Röesler 606; Șeineanu, II, 197; Lokotsch 784; Ronzevalle 84), cf. ngr. χαῖνης, alb. hain „hoț”, sb. hain.Der. haini, vb. refl. (înv., a trăda; a se răscula); hainie, s. f. (trădare; rebeliune, răzmeriță); hainlîc, s. n. (trădare). Sec. XVII, toți der. sînt înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
haín adj. m., pl. haíni; f. sg. haínă, pl. haíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)