Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: haini (verb) , hainit (adjectiv) , hăini (verb)   
HAINÍT, -Ă, hainiți, -te, adj. (Rar) Care a devenit hain. [Pr.: ha-i-] – V. haini.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HAINÍ, hainesc, vb. IV. Refl. 1. A pribegi; p. ext. a se înstrăina. 2. A deveni hain, rău, necruțător; a se înrăi. [Pr.: ha-i-.Var.: hăiní vb. IV] – Din hain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HĂINÍ, hăinesc, vb. IV. Refl. V. haini.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE HAINÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni hain; a se înrăi. 2) înv. A pleca, părăsind locurile natale. 3) înv. A-și călca jurământul. /Din hain
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HAINÍ vb. v. trăda, vinde.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hainí vb. (sil. ha-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hainésc, imperf. 3 sg. haineá; conj. prez. 3 sg. și pl. haineáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)