Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
HALÁT, halate, s. n. 1. Haină lungă de pânză, de molton etc. care se poartă în timpul lucrului, din motive de igienă sau pentru a proteja îmbrăcămintea. 2. Haină comodă, lungă și largă, care se poartă în casă. ◊ Halat de baie = halat confecționat dintr-o țesătură absorbantă și care se îmbracă la ieșirea din baie. ♦ Haină lungă și largă purtată de orientali. – Din bg., rus. halat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HALÁT ~e n. 1) Haină comodă, lungă și largă care se poartă în casă; capot. 2) Haină de lucru care se îmbracă în scopuri igienice sau de protejare a îmbrăcămintei. 3) Haină lungă și largă purtată de unele popoare din Orient. /<bulg. halat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HALÁT2, halaturi, s. n. (Reg.) Unealtă, sculă; p. ext. echipament, harnașament. – Tc. alat, alet.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
HALÁT3, halaturi, s. n. (Reg.) Funie groasă, parâmă. – Tc. halat.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
HALÁT s. v. capot. (Prin casă Ana poartă un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
HALÁT s. v. instrument, sculă, unealtă, ustensilă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
halát (haláte), s. n. – Capot. Tc. halyat, forma vulg. de la hilat (Șeineanu, II, 199; Lokotsch 864), cf. rus. chalat.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
halát (haláturi), s. n. – Frînghie, funie. – Var. (Olt.) alat. Tc. halat.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
halát (haláturi), s. n. (Mold.) Instrumente de lucru, unelte. – Mr. hălate. Tc. alat (Șeineanu, II, 199), cf. alb. aljat, bg., sb. alat.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
halát (haină) s. n., pl. haláte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
halát (sculă, funie) s. n., pl. haláturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)