Dex halbe

hálbe s.f. pl. (reg.) rămășiță de mâncare; lături.

HÁLBĂ, halbe, s. f. Pahar special pentru bere, având o capacitate de o jumătate de litru; p. ext. cantitate de bere dintr-un astfel de pahar. – Din germ. Halbe.

HÁLBĂ ~e f. 1) Cană specială (de o jumătate sau de un sfert de litru) din care se bea bere. 2) Cantitatea de bere dintr-o astfel de cană. /<germ. Halbe

HÁLBĂ s.f. Pahar cu o capacitate de o jumătate de litru; (p. ext.) cantitatea de lichid care încape într-un astfel de pahar. [< germ. Halbe].

HÁLBĂ s. f. pahar de o jumătate de litru; cantitatea de lichid conținută. (< germ. Halbe)

HÁLBĂ s. (reg.) crighel. (A băut o ~ de bere.)

HÂLBE s. pl. v. lături, spălătură, zoaie.

hálbă (hálbe), s. f. – Pahar de bere cu capacitatea de o jumătate de litru. Germ. Halbe (Borcea 192). Este dublet al lui olbă, s. f. (Banat, flacon, sticlă).

hîlbe s. f. pl. – (Trans., Bucov.) Lături, zoaie. Origine expresivă, ca în rădăcina bîlb-. – Der. hîlbări, vb. (a se bălăci); hîlboană, s. f. (vîrtej), cf. bulboană; var. hîlboacă, cf. bolboacă și slov. chlboky, din sl. glǫbŭkŭ „profund”, de unde provin și toponimele Glîmbocata, Hliboca, Hîlboca, etc.; hîlbărie, s. f. (poțiune, leac), cuvînt rar, folosit de Rebreanu.

hálbă s. f., g.-d. art. hálbei; pl. hálbe

HALBE [hálbə], Max (1865-1944), scriitor german. Influențat de Ibsen, a scris drame naturaliste cu elemente romantice, denunțând cu violență prejudecățile sociale („Maica glie”, „Dezghețul”, „Cei fără țară”) și psihologice („Tinerețe”). Romane cu caracter autobiografic („Brazdă și destin”, „Fapta lui Dietrich Stobäus”).