HALÓR, halori, s. m. (Mar.) Muncitor care lucrează la halajul navelor. – Din fr. haleur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HALÓR s.m. Muncitor care lucrează la halajul navelor. [< fr. haleur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HALÓR s. m. muncitor care lucrează la halajul navelor. (< fr. haleur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
halór s. m., pl. halóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink