HALTER(O)- elem. „haltere”. (< fr. halter/o/-, cf. gr. halteres, balansier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HALTÉRĂ (HÁLTERĂ), haltere, s. f. 1. Aparat de atletică grea, alcătuit din două rânduri de discuri sau sfere metalice de diferite greutăți, fixate la capetele unei bare; greutate. 2. (La pl.) Ramură sportivă care constă în ridicarea halterelor (1). – Din fr. haltère.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HALTÉRĂ ~e f. sport 1) Aparat de atletism alcătuit dintr-o bară, la capătul căreia se fixează discuri metalice de diferite greutăți. 2) la pl. Sport practicat cu acest aparat; atletică grea. [G.-D. halterei] /<fr. haltere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HALTÉRĂ s.f. 1. Aparat alcătuit din două rânduri de discuri metalice legate între ele printr-o bară, folosit în atletica grea. ♦ (la pl.) Sport practicat cu acest aparat. 2. (la pl.) Balansiere (3). [< fr. haltère, cf. gr. halter – balanță].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HALTÉRĂ s. f. 1. aparat din două rânduri de discuri metalice legate printr-o bară, folosit în atletica greacă; ganteră. ◊ (pl.) sport practicat cu acest aparat. 2. (pl.) balansiere (3). (< fr. haltère)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
haltéră1 / hálteră1 (aparat) s. f., g.-d. art. haltérei / hálterei; pl. haltére / háltere
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
hálteră2 (zool.) s.f., g.-d. art. hálterei; pl. háltere
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
HALTÉRĂ s. (SPORT) greutate. (A ridicat o ~ de 100 de kg.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
haltéră (sport) s. f., g.-d. art. haltérei; pl. haltére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
hálteră (zool.) s. f., pl. háltere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink