Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
HALUCINÁȚIE, halucinații, s. f. Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate. ♦ Produs al acestei stări; nălucire, vedenie. – Din fr. hallucination, lat. hallucinatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HALUCINÁȚIE ~i f. 1) Stare psihică patologică manifestată prin perceperea unor lucruri inexistente în realitate. 2) Imagine vizuală bizară, produsă de o asemenea stare; iluzie; himeră; vedenie. [G.-D. halucinației; Sil. -ți-e] /<fr. hallucination, lat. hallucinatio, -ionis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HALUCINÁȚIE s.f. Stare psihică anormală sub imperiul căreia cineva crede că percepe lucruri sau situații care de fapt nu există; vedenie. [Gen. -iei, var. halucinațiune s.f. / cf. fr. hallucination, lat. hallucinatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HALUCINÁȚIE s. f. stare psihică anormală, sub imperiul căreia cineva percepe lucruri sau situații inexistente. ◊ produs al acestei stări; nălucire, vedenie. (< fr. hallucination, lat. hallucinatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HALUCINÁȚIE s. nălucire, năzăreală, năzărire, vedenie, (înv.) vedere. (A avut o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
halucináție s. f. (sil. -ți-e), art. halucináția (sil. -ți-a), g.-d. art. halucináției; pl. halucináții, art. halucináțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alucinațiúne f. (lat. hallucinátio, -ónis). Aĭurare. – Și -áție. Și hal-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)