Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
HALUCINÁT, -Ă, halucinați, -te, s. m. și f. Persoană care are halucinații. – Din fr. halluciné, lat. hallucinatus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HALUCINÁT ~ți m. Persoană care are halucinații. /<fr. halluciné, lat. hallucinates
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HALUCINÁT, -Ă s.m. și f. Cel care are halucinații. [Cf. fr. halluciné, lat. hallucinatus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
halucinát s. m., pl. halucináți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A HALUCINÁ ~éz intranz. rar A avea halucinații. /<fr. halluciner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HALUCINÁ vb. I. intr. A avea halucinații. [< fr. halluciner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HALUCINÁ vb. intr. a avea halucinații. (< fr. halluciner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
haluciná vb., ind. prez. 3 sg. halucineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alucinát, -ă adj. și s. (lat. hallucinatus). Care alucinează. – Și hal-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
alucinéz v. intr. (lat. hallúcinor, -ári). Aĭurez. – Și hal-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink