HALĂU s. n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HALĂU2 s. n. (Reg.) Troacă. – V. vălău.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
HALĂU s. v. adăpătoare, crâsnic, jgheab, troacă, uluc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
halău2, s.n. sg. (reg., înv.) ceartă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
halắu (haláie), s. n. – Năvod, plasă de pescuit. – Var. hălău, aloavă. Mag. haló (DAR; Cihac, II, 504), cf. sb., cr. (h)alov (Miklosich, Fremdw., 74), de unde var. Diez, Gramm., I, 128, se gîndea la gr. ἀλιεύειν „a pescui”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
halău s. n., art. halăul; pl. halăie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink