HAMÁL, hamali, s. m. Muncitor care transportă poveri (în porturi și în gări). ◊ Expr. (A munci) ca un hamal = (a munci) din greu, până la istovire. – Din tc. hamal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HAMÁL ~i m. 1) (în gări și în porturi) Muncitor care transportă bagajele pasagerilor. 2) Muncitor specializat în lucrări de încărcare, descărcare și transportare a greutăților. ◊ A munci ca un ~ a munci din greu. /<turc. hamal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HAMÁL s. (rar) cărător, (reg.) maală, (Mold.) tregher. (~ în gară.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hamál (hamáli), s. m. – Muncitor care transportă poveri. – Var. (Mold.) mahal. Mr. hămal. Tc. hamal, din arab. hammâl, cf. per. cuman. chamal (Șeineanu, II, 201; Lokotsch 806; Ronzevalle 82), cf. genov. camallo, sp. alhamel (Corominas, I, 125), ngr. χαμάλης, alb. hamal, sb. amal, bg. hamalin. – Der. hamalesc, adj. (de hamali); hamalîc, s. n. (îndeletnicirea de hamal), din tc. ham(m)alik, mr. hămăliche; măhălit, s. n. (Mold., îndeletnicirea de hamal); măhălos, adj. (dezordonat), prin încrucișare cu mătăhălos.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hamál s. m., pl. hamáli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink