HÁRHĂT, harhăte, s. n. (Reg.) Hărmălaie. – Formație onomatopeică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÁRHĂT ~e n. rar Zgomot mare produs de mai multe persoane care vorbesc concomitent. /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HÁRHĂT, harhăte, s. n. (Reg.) Gălăgie (produsă de strigăte, de glasuri amestecate), hărmălaie. [Var.: hárcăt s. n.] – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
hárhăt s. n., pl. hárhăte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink