HÁSPEL, haspeluri, s. n. 1. Mașină folosită la finisarea țesăturilor și a pieilor. 2. Mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri, pentru a forma pachete de bumbac. – Din germ. Haspel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÁSPEL ~uri n. 1) Mașină folosită la finisarea țesăturilor și a pieilor. 2) Mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri. /<germ. Haspel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HÁSPEL s.n. 1. Mașină folosită la finisarea țesăturilor, pentru fierberea și vopsirea pânzei etc. 2. Depănătoare, mașină de depănat. [Pron. haș-pel, pl. -uri. / < germ. Haspel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HÁSPEL s. n. 1. mașină la finisarea țesuturilor, pentru fierberea și vopsirea pânzei etc. 2. bazin prevăzut la partea superioară cu un sistem de palete mobile, utilizat în tăbăcărie. 3. mașină de depănat. (< germ. Haspel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
háspel s. n., pl. háspeluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink