Dex hașura

HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.

HAȘURÁ vb. I. tr. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. [< fr. hachurer].

HAȘURÁ vb. tr. a acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă. (< fr. hachurer)

hașurá vb., ind. prez. 1 sg. hașuréz, 3 sg. și pl. hașureáză

HAȘÚRĂ, hașuri, s. f. Fiecare dintre liniile (negre), paralele sau întretăiate, egale ca grosime și trasate la distanțe egale pe o porțiune de desen sau de gravură, pentru a marca semitonurile sau umbrele pe o hartă sau pe un desen tehnic, pentru a da anumite indicații etc. – Din fr. hachure.

A HAȘURÁ ~éz tranz. (desene tehnice, planuri, părți etc.) A acoperi cu hașuri. /Din hașură

HAȘÚRĂ ~i f. mai ales la pl. Fiecare dintre liniile paralele trase la distanțe egale pe o porțiune de desen, pe o hartă sau pe o gravură pentru a indica ceva în mod convențional (umbrele, semitonurile sau accidentele de teren, secțiuni pe desenele tehnice etc.). /<fr. hachure

HAȘÚRI s.f.pl. Grup de linii negre paralele, egale ca grosime și trasate la distanțe egale, reprezentând convențional relieful pe hărți sau secțiuni într-un desen tehnic etc. [Sg. hașură. / < fr. hachures].

HAȘÚRĂ s. f. fiecare dintre liniile paralele, egale ca grosime, ce reprezintă relieful pe hărți sau secțiuni într-un desen tehnic. (< fr. hachure)

hașúră s. f., g.-d. art. hașúrii; pl. hașúri