Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: hașura (verb tranzitiv) , hașurare (substantiv feminin)   
HAȘURÁRE, hașurări, s. f. Acțiunea de a hașura și rezultatul ei. – V. hașura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HAȘURÁRE s.f. Acțiunea de a hașura și rezultatul ei. [< hașura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
hașuráre s. f., g.-d. art. hașurării; pl. hașurări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A HAȘURÁ ~éz tranz. (desene tehnice, planuri, părți etc.) A acoperi cu hașuri. /Din hașură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HAȘURÁ vb. I. tr. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. [< fr. hachurer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HAȘURÁ vb. tr. a acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă. (< fr. hachurer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hașurá vb., ind. prez. 1 sg. hașuréz, 3 sg. și pl. hașureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)