Dex helicon

HELICÓN, helicoane, s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu tuba, folosit în fanfarele militare, alcătuit dintr-un tub încovoiat în formă de spirală, prin care trec capul È™i mâna dreaptă a instrumentistului È™i cu care sunt emise tonuri grave. – Din fr. hélicon.

HELICÓN ~oáne n. Instrument muzical de suflat, constând dintr-un tub de alamă în formă de spirală, care emite sunete grave. /<fr. hélicon

HELICÓN s.n. Instrument muzical de suflat cu tonuri grave, folosit mai ales în muzica militară. [Cf. fr. hélicon, germ. Helikon].

HELICÓN s. n. instrument muzical de suflat, din alamă, cu tonuri grave, dintr-un tub încovoiat în formă de spirală, folosit în fanfară. (< fr. hélicon)

helicón s. n., pl. helicoáne

Helicon, munte situat în Boeotia, închinat lui Apollo È™i muzelor. Era socotit drept lăcaÈ™ul acestora din urmă, cărora – de la numele lui – li se spunea È™i Heliconi(a)des. ÃŽn pădurile Heliconului se aflau cele două izvoare celebre, închinate deopotrivă muzelor: Aganippe È™i Hippocrene.