Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
HELICÓN, helicoane, s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu tuba, folosit în fanfarele militare, alcătuit dintr-un tub încovoiat în formă de spirală, prin care trec capul și mâna dreaptă a instrumentistului și cu care sunt emise tonuri grave. – Din fr. hélicon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HELICÓN ~oáne n. Instrument muzical de suflat, constând dintr-un tub de alamă în formă de spirală, care emite sunete grave. /<fr. hélicon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HELICÓN s.n. Instrument muzical de suflat cu tonuri grave, folosit mai ales în muzica militară. [Cf. fr. hélicon, germ. Helikon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HELICÓN s. n. instrument muzical de suflat, din alamă, cu tonuri grave, dintr-un tub încovoiat în formă de spirală, folosit în fanfară. (< fr. hélicon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
helicón s. n., pl. helicoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Helicon, munte situat în Boeotia, închinat lui Apollo și muzelor. Era socotit drept lăcașul acestora din urmă, cărora – de la numele lui – li se spunea și Heliconi(a)des. În pădurile Heliconului se aflau cele două izvoare celebre, închinate deopotrivă muzelor: Aganippe și Hippocrene.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)