HELIOTÉHNIC, -Ă, heliotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de utilizare a energiei solare prin transformarea luminii naturale în curent electric cu ajutorul fotopilelor. 2. Adj. De heliotehnică (1). [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotechnique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HELIOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la heliotehnică. II. s. f. tehnică ce urmărește a transforma energia solară în curent electric cu ajutorul fotopilelor. (< fr. héliotechnique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
heliotéhnic adj. m. (sil. -li-o-), pl. heliotéhnici; f. sg. heliotéhnică, pl. heliotéhnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink